Caria dentară
Caria este afecțiunea ce implică țesuturile dentare dure cu formarea cavităților în dinte ca urmare a acțiunii acizilor produși de către bacterii ce fermentează resturile alimentare de pe suprafața dintelui.
- Caria acută – se caracterizează printr-o evoluție rapidă cu dureri la excitanți termici și chimici.
- Caria cronică – adesea este asimptomatică, cu o evoluție lentă.
- Caria secundară – apare, de obicei, în zonele unde a fost anterior depistată caria, cum ar fi marginile obturațiilor.
Caria la copii poate apărea la diferite vârste. Cei mai afectați dinți fiind incisivii anteriori, molarii, caninii și cel mai rar incisivii inferiori. Aceasta, de obicei, apare simetric și poate decurge fără simptome. Specific copiilor este evoluția cariei dentare “de biberon” care apare la copiii ce au trecut timpuriu la alimentație artificială bogată în glucide. Igiena și supravegherea cavității bucale la copii este foarte importantă și trebuie să fie efectuată de către părinți până în momentul în care copii pot de sine stătător curăța bine dinții.
Tratamentul cariei dentare
Constă în înlăturarea țesuturilor dentare distruse și suplinirea lor prin materiale artificiale. Ca material de obturare se folosesc compozitele foto-polimerizabile a căror culoare este aleasă în dependență de culoarea dintelui.
Pulpita
Este inflamația pulpei din interiorul dintelui ce conține vase sangvine și nervi. Aceasta poate fi acută și cronică a căror durere poate varia de la severă la moderată. Pulpita acută este adesea însoțită de dureri severe, pulsatile la excitanți termici și chimici ce se intensifică noaptea. Pulpita cronică se manifestă prin dureri moderate, care apar la diferiți excitanți și manifestă un tablou clinic variat.
Cauza Pulpitei
Caria care nu a fost tratată iar bacteriile au pătruns în camera pulpară.
Traumatismele ce se soldează cu expunerea pulpei dentare.
Factorii chimici și termici.
Procesele infecțioase din apropiere precum abcesele.
Deschiderea camerei pulpare de către medicul stomatolog.
Tratamentul Pulpitei
Tratamentul constă în înlăturarea pulpei dentare (devitalizare), prelucrarea mecanică și medicamentoasă a canalelor radiculare și obturarea lor cu materiale artificiale. Acest tratament poate fi efectuat într-una sau mai multe ședințe. Canalele radiculare pot fi obturate cu paste medicamentoase sau materiale pentru obturare definitivă.
Periodontita
Reprezintă inflamarea țesuturilor de suport a dintelui ce se află la nivelul apexului dentar și se soldează cu rezorbția osului de la acest nivel. Această patologie poate fi cauzată de:
- Pulpita netratată din care infecția a pătruns mai departe.
- Procese din apropiere ce s-au extins spre apexul dintelui.
- Traumatisme cronice.
- Substanțe medicamentoase sau iritante.
Tabloul clinic este variat în dependență de tipul periodontitei: acută sau cronică. Periodontita acută se manifestă cu dureri severe și imposibilitatea de a aplica o forță chiar și minimă pe acest dinte. Netratată, aceasta poate duce la periodontită cronică sau la apariția eliminărilor purulente ce se exteriorizează în cavitatea bucală sau duc la apariția abceselor. Periodontita cronică are un tablou variat de la dureri moderate până la lipsa simptomelor și depistarea ei ocazională. Periodontita cronică se poate acutiza manifestându-se ca cea acută sau poate trece în chist radicular.
Tratamentul
Constă în prelucrarea mecanică și medicamentoasă a canalelor radiculare și obturarea lor fie cu paste medicamentoase, fie cu obturație definitivă în dependență de situația clinică și tactică aleasă de medicul stomatolog. Tratamentul acestei afecțiuni poate dura un timp mai îndelungat ce constă în aplicarea periodică a pastelor medicamentoase în canalele radiculare. În cazul în care periodontita cronică nu cedează tratamentului conservator se recurge la o intervenție chirurgicală.
Fluoroza dentară
Fluoroza este o afecțiune ce se manifestă prin apariția petelor pe suprafața dintelui și pot cuprinde întreaga lui suprafață. Culoarea și dimensiunea petelor variază în dependență de gradul afecțiunii. Cauzele apariției fluorozei este concentrația crescută de fluor în diferite medii precum:
- Apa potabilă.
- Substanțe chimice.
- Pasta de dinți.
Prevenția apariției fluorozei constă în evitarea consumului excesiv de apă cu concentrație mare de fluor. Pentru îmbunătățirea defectului estetic se folosesc diferite metode precum înălbirea dentară, restaurarea dintelui, fațetarea. Metoda aleasă depinde de gradul afecțiunii.
Eroziunea dentară
Este o afecțiune ce se manifestă prin pierderea substanței dure a dintelui ca urmare a acțiunii acizilor. Ea poate fi prezentă pe diferite suprafețe în dependență de originea factorului cauzal. Eroziunea la nivelul suprafețelor orale a dinților sunt cauzate de regurgitații și vomismentele frecvente ce duc la dizolvarea smalțului cu expunerea dentinei. Eroziunea acidă din partea jugală a dinților este cauzată de consumul de acizi din mediul exterior precum consumul de sucuri, apă carbogazoasă sau citrice.
Tratament
Determinarea cauzei care a provocat eroziunea chimică și înlăturarea ei. Defectele dentare pot fi obturate sau acoperite cu lacuri ce conțin fluor.
Defectele cuneiforme
Defectele cuneiforme sunt dereglări ale continuității smalțului dentar ce sunt situate la nivelul coletului dentar (joncțiunea dinte-gingie), au o formă triunghiulară fără semne de carie dentară. Acești dinți pot prezenta sensibilitate la diferiți excitanți din mediul exterior. Cauzele apariției acestor defecte sunt tulburările ocluziei dentare care duce la apariția tensiunii în acest loc al dintelui cu fracturarea smalțului dentar (abfracție) sau periajul agresiv cu utilizarea periuțelor dure (apare doar pe o singură parte).
Tratamentul constă în aplicarea lacurilor fluorate la acest nivel pentru a diminua sensibilitatea sau obturarea lor cu materiale fotopolimerizabile în cazul defectelor masive.